A cântărilor cântare!
Într o zi m-am oglindit
Într-o lacrimă picândă
Care a dispărut curând
Peste inima arzândă
Domnul meu, am întrebat
Spune-mi mie de ce oare
Am o inimă flămândă
Este tristă și mă doare
Cât e scris s-o mai apese
Dorul după veșnicie
Că-i udată și îngrijită
De un izvor cu Apă Vie
De ce caută și se uită
Zi de zi, din zare-n zare
De ce suspină și cântă
A cântărilor cântare
Uneori cu bucurie
Printre flăcări se avântă
Alteori printre ghețari
Stă cuminte-nțepenită
Numai tu Isuse poți
Lanțurile a sfărâma
S-aduci liniște și pace
Peste inimioara mea
Numai tu Isuse poți
Să o iei în stăpânire
Să o speli, s-o curățești
Până la a Ta venire. Amin!